"Adevarata calatorie a descoperirii nu inseamna a cauta taramuri noi, ci a vedea cu ochi noi." (Marcel Proust)
Copilul rade: "Intelepciunea si iubirea mea e jocul."
Tanarul canta:
"Jocul si intelepciunea mea e iubirea. "
Batranul tace:
"Iubirea si jocul meu e intelepciunea. "

Lucian Blaga

miercuri, 26 decembrie 2007

Noi frontiere sau fara frontiere

"Într-un fel sau altul, trebuie să înţelegem că următoarea frontieră nu se află doar în faţa noastră, ci şi înlăuntrul nostru." (Robert K. COOPER)

Ce se întâmplă în interiorul nostru când ne confruntăm cu o problemă, când alegem să facem faţă unui obstacol, să nu mai fugim de teama de a suferi? Se dă o bătălie. Cu cine? Cu fantomele care ne bântuie şi care nu sunt decât umbrele gândurilor noastre proiectate asupra celorlalţi, transformaţi dintr-o dată în duşmani de temut. Suntem proprietarii celui mai sofisticat cinema, dar nu totdeauna şi cel mai eficient. Proiectăm zilnic aceleaşi „scenarii de viaţă” fără să învăţăm ceva din ele. În fiecare zi o luăm de la capăt...până într-o zi când avem şansa, fie de-a întâlni un „regizor” priceput în introiecţii, proiecţii, transferuri, fie de-a intra în relaţie cu un scenarist diferit care ne educă sau, mai bine zis, de care ne lăsăm educaţi. Din acea zi filmul nostru interior începe să se deruleze altfel. Acelaşi scenarist, o altă poveste, nu neapărat schimbată, însă altfel narată. Relaţii noi se ţes între personajele care se transformă cu trecerea timpului. Noi măşti se aşează pe chipurile lor după bunul plac al scenaristului...Formele aflate în mişcare se desprind altfel de pe fundal. Devenim conştienţi de adevărurile noastre incomplete, de hărţile noastre neurolingvistice, care nu corespund teritorului, realului, ceea ce există în mod obiectiv şi toată lumea poate vedea. Fiecare vede ceea ce alege să vadă şi proiectează ce a introiectat. Gestalt-urile rămase neîncheiate continuă să ne mai bântuie şi astăzi... Paradoxul este că, deşi frontierele universului nostru interior sunt atât de fragile, abia perceptibile, mecanismele noastre de apărare, rezistenţele la schimbare sunt atât de puternice. Adevărata problemă este cea a (re)organizării şi controlului. Ne sperie gândul că lucrurile vor lua o altă formă. Nu ştim dacă vom mai putea stăpâni sistemul. Înţelegerea procesului interior de satisfacere a trebuinţelor noastre este fundamentală pentru evoluţia noastră. Universul interior şi cel exterior se află uneori într-o tensiune dramatică. Starea de echilibru rezultă din asocierea lor, din acceptarea lor în acelaşi timp, din co-existenţa lor, chiar din antinomia lor. Conştientizarea relaţiei care există între universul nostru interior şi cel exterior ne oferă o viziune triadică şi o altă înţelegere a echilibrului, care nu este permanent, dar cunoaşte momente în care se realizează. Starea actuală, cea potenţială şi momentul de echilibru sunt reciproc condiţionate. Unitatea sistemului rezultă din articularea celor trei stări. Cu fiecare frică pe care reuşim s-o înţelegem şi s-o stăpânim, ne simţim tot mai puternici în interior, mai siguri pe deciziile şi acţiunile noastre. Când gândim pozitiv despre noi si comportamentele noastre reuşim să depăşim obstacolele, să găsim soluţii creative şi eficiente la problemele noastre. De fapt nu obstacolele contează, ci atitudinea noastră în faţa lor, felul în care gândim despre ele. Ar fi o iluzie să credem că am putea trăi bătăi de cap, fără frustări, fără conflicte. Atunci care ar mai fi sarea şi piperul vieţii? Cum ar mai fi posibil progresul? Nu cred că-şi doreşte cineva conflictele, dar e înţelept să acceptăm că nu le vom putea evita la nesfârşit şi doar abordându-le constructiv ne acordăm şansa de a progresa.

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

duminică, 9 decembrie 2007

Bruno Medicina - Vânzătorul de vise

Imaginea de sine, stima de sine şi încrederea în sine

Auzim adesea în jurul nostru formulări de genul „are încredere în sine” sau „nu are încredere în sine”, „se respectă” sau „nu se respectă”. Ce este încrederea în sine? De unde ştim că o persoană are încredere în sine şi o bună stimă de sine şi o alta nu are încredere în sine şi are o stimă de sine scăzută? Care sunt semnele obiective care ne ajută sa tragem aceste concluzii? Dar cum gândim despre noi înşine? De unde ştim dacă avem încredere în noi şi o stimă de sine pozitivă? Cum se manifestă o imagine de sine pozitivă? Dar o imagine de sine negativă? Care sunt consecinţele unei imagini de sine pozitive/negative? Care sunt factorii care favorizează dezvoltarea stimei de sine? Ce legătură există între imaginea de sine, stima de sine şi încrederea în sine? Cum se construieşte încrederea în sine?

Imaginea de sine este definită de modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoţionale, cognitive, sociale şi spirituale care conturează şi întăresc dimensiunile eului nostru. În funcţie de percepţia noastră la un moment dat al dezvoltării noastre, de ceea ce ne-am dori să fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale eului nostru: eul actual, eul ideal si eul viitor.

Imaginea de sine ne influenţează comportamentele, de aceea este important să ne percem cât mai corect, să dezvoltăm convingeri realiste despre noi înşine. Există persoane care, deşi au o înfăţişare fizică plăcută, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea înalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc. Percepţia de sine nu reprezintă adevărul despre noi, ci este doar o „hartă” pentru propriul „teritoriu” („Harta nu este teritoriul” – PNL), un barometru al stării noastre de bine. Relaţiile armonioase cu membrii familiei şi cei din jur, performanţele profesionale, asumarea unor responsabilităţi în acord cu resursele proprii indică o imagine de sine pozitivă, în timp ce absenţa motivaţiei sau o motivaţie scăzută, agresivitatea defensivă, comportamentele de evitare, rezistenţele la schimbare sunt principalii indici pentru o imagine de sine negativă.

Stima de sine reprezintă modul în care ne evaluăm pe noi înşine în raport cu propriile aşteptări şi cu ceilalţi şi este direct proporţională cu conştientizarea valorii noastre. Fiecare fiinţă umană este unică şi are o valoare care merită să fie respectată. Valoarea unei fiinţe umane este dată de suma comportamentelor, acţiunilor şi potenţialităţilor sale trecute, prezente şi viitoare. Capacitatea fiinţei umane de a se proiecta în viitor, de a-şi conştientiza, dori şi anticipa devenirea prin raportarea la experienţele şi succesele anterioare şi credinţa despre propria eficacitate contribuie la întărirea stimei de sine.

Am auzit mulţi părinţi spunând: „Nu faci bine, lasă că fac eu că ştiu mai bine” sau „Eşti prea mic, nu poţi tu să faci asta”. Astfel de fraze pot ucide în faşă încrederea în sine. Din dorinţa de a-i feri de suferinţe şi eşecuri în viaţă, mulţi părinţi îşi supraprotejează copiii menţinându-i dependenţi şi împiedicându-i astfel să-şi dezvolte încrederea în sine. Increderea în sine depinde mai mult de capacitatea noastră de a face anumite lucruri, în timp ce stima de sine reprezintă rezultatul unei autoevaluari şi are un rol foarte important în stabilirea identităţii noastre. O stimă de sine pozitivă se bazează pe percepţia pozitivă despre propriile noastre comportamente, de aceea este important să ne respectăm nevoile şi limitele pentru ca acţiunile noastre să ne pună în valoare, să fie viabile în ochii noştri.

Încrederea în sine nu este înnăscută şi nu depinde doar de educaţia pe care am primit-o în copilărie când părinţii noştri ne-au învăţat să facem împreună cu ei şi ne-au stimulat să ne asumăm responsabilităţi pentru a deveni autonomi în viaţă. Încrederea în sine este realistă şi predictibilă, deoarece se sprijină pe rezultate concrete obţinute în trecut, pe experienţele reale pe care o persoană le-a trăit şi care-i permit să prezică rezultatele la care se aşteaptă în viitor. Deci încredera în sine nu este oarbă şi prezintă o anumită doză de incertitudine. Ea se bazează pe conştientizarea propriilor cunoştinţe şi competenţe într-un anumit domeniu, pe rezultatele pozitive obţinute anterior şi este întreţinută prin abordarea treptată a altor experienţe în scopul de a fixa şi transfera competenţele, precum şi pentru a descoperi alte competenţe de care nu eram conştienţi.

Este important ca experienţele noi să fie abordate treptat, deoarece eşecurile repetate la experienţe noi pentru care nu reuşim să găsim o explicaţie pot avea efecte negative asupra încrederii în sine şi a stimei de sine. Dacă suntem flexibili şi putem recadra acţiunile şi experienţele noastre astfel încât să vedem partea bună, pozitivă a lucrurilor şi să învăţăm ceva din ceea ce ni se întâmplă, reuşim să ne construim încrederea în sine şi să ne întărim stima de sine. Convingerile noastre ne dirijează comportamentele, de aceea este important să păstrăm acele convingeri care sunt bune pentru noi şi ne ajută să ne schimbăm cadrele de referinţă. Abordarea unei situaţii dintr-o altă perspectivă ne permite să ne schimbăm reacţiile, să dezvoltăm comportamente noi, mai adecvate situaţiei prezente şi să obţinem astfel rezultate mai bune în viaţă.

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Zâmbesc…deci exist

Un articol despre zâmbet... De ce? De ce nu? Să fie oare din nevoia de a înţelege mai bine ce se întâmplă în interiorul nostru atunci când suntem întâmpinaţi cu zâmbetul pe buze? De ce zâmbim? Pentru că zâmbetul este un semn al încrederii în sine, al pasiunii, al entuziasmului, al succesului, al complicităţii în relaţii? De ce ne simţim atraşi de persoanele care zâmbesc autentic şi simţim nevoia să ne ferim de cele al căror zâmbet ni se pare nesincer? Oare chiar este zâmbetul lor fals sau este doar o proiecţie de-a noastră, un rezultat al experienţelor noastre afective? Poate zâmbetul da naştere unui eveniment semnificativ, cu valoare de reper în viaţă?
Aş putea continua cu întrebările, însă simt nevoia să mă opresc pentru a nu divaga de la subiect.

Când mergem pe stradă, întâlnim persoane cunoscute şi necunoscute. Cu cele cunoscute, rar se întâmplă să nu zâmim şi să nu schimbăm câteva vorbe. În aglomeraţia străzii ne reperăm de la distanţă, ne zâmbim şi ne facem semn cu mâna. Suntem grăbiţi, nu avem timp să stăm de vorbă, dar ne bucurăm să oferim şi să primim un zâmbet. Când vorbim la telefon, ne simţim bine când persoana de la capătul firului ne zâmbeşte. De unde ştim că ne zâmbeşte? Tonul vocii, felul în care ne ascultă? Greu de spus, dar noi avem aceste competenţe care ne permit să ghicim, să ne imaginăm ce se întâmplă la celălalt capăt de relaţie.

A zâmbi se învaţă. Putem considera zâmbetul „borna zero” a alfabetizării noastre emoţionale. Mulţi am avut şansa de a fi crescut în familii unde zâmbetul era la el acasă, de aceea a zâmbi a devenit pentru noi o obişnuinţă, un mod de a fi, un gest spontan, natural. Mai târziu în viaţă, în toate întâlnirile noastre, zâmbetul a devenit un barometru care ne ajută să facem diferenţa în relaţii, să ne afirmăm mai bine şi să dobândim încredere în noi şi în ceilalţi. Este inteligenţa inimii şi a relaţiilor sociale.

Putem învăţa să zâmbim la orice vârstă. De ce? Pentru că zâmbetul este o dovadă a faptului că suntem vii, este o oglindă a sufletului, un mediator care ajută la restabilirea relaţiei dintre lumea noastră interioară şi cea exterioară. De ce avem nevoie să zâmbim? Pentru că zâmbetul influenţează în bine întregul organism. Pentru că suntem oameni şi avem nevoie unii de ceilalţi, avem nevoie să comunicăm, să intrăm în relaţie pentru a găsi răspunsuri la trebuinţele şi dorinţele noastre. A zâmbi nu ne costă nimic, dar poate aduce mângâiere pentru cei din jur şi ne poate ajuta să obţinem mai mult decât am sperat poate vreodată în viaţă.

Zâmbetul este un instrument de autocunoaştere şi intercunoaştere. Suntem diferiţi şi nu zâmbim toţi la fel. Nu interpretăm la fel zâmbetele primite de la cei din jur şi nu utilizăm aceleaşi cuvinte pentru a descrie zâmbetele pe care le oferim sau le primim: „zâmbet curat”, „zâmbet sincer”, „zâmbet fluture”, „zâmbet amar”, „zâmbet de copil”, „zâmbet furat”, „zâmbet seducător”, „zâmbet plin de speranţă”, „zâmbet ironic”, „zâmbet fals”, „zâmbet schiţat”etc
Zâmbetul este un indiciu pentru trăirea pe care o experimentăm, pentru deprinderile noastre dominante, pentru curajul de a ieşi din singurătate, de a ne crea şansa de a intra în relaţie prin asumarea riscului de a fi respinşi. Puterea de a zâmbi vine uneori si din înţelegerea procesului de schimbare ce se deruleză în interiorul nostru şi din conştiinţa modului în care funcţionează viaţa.

Ce spun specialiştii în comunicare şi nu numai despre zâmbet?
Prezentăm în continuare o selecţie de citate pentru a vă invita să reflectaţi pe marginea acestui subiect.

„Zâmbetele atrag zâmbete. Dacă reuşiţi să faceţi pe cineva să se deschidă cu un zâmbet, limbajul corpului şi sentimentele lui inconştiente îşi vor face în curând apariţia. Când zâmbim, starea noastră de spirit se îmbunătăţeşte imediat. O dată cu buna dispoziţie apar şi relaxarea şi plăcerea.” (Martin Lloyd-Elliot, Cartea gesturilor erotice, editura Trei, Bucureşti, 2006).

„Zâmbetul sigilat este favoritul oamenilor de afaceri foarte bogaţi şi al politicienilor de nivel înalt – îl veţi întâlni deseori în fotografiile de directori în broşurile corporaţiilor.” (Peter Collet, Cartea gesturilor, editura Trei, Bucureşti, 2005)

„Zâmbetul apăsat oferă un mod de a zâmbi fără a zâmbi propriu-zis. În această privinţă este un zâmbet mascat, unde intenţia nu este de a ascunde zâmbetul ci de a sublinia tocmai încercarea nereuşită de ascundere. Zâmbetul apăsat sugerează că persoana simte un puternic impuls de a zâmbi, dar că a izbutit să îl ţină sub control. Deseori acest aspect de control formează principalul mesaj al acestui zâmbet. (Peter Collet, Cartea gesturilor, editura Trei, Bucureşti, 2005)

„Zâmbetul, probabil cel mai simplu, mai scurt şi mai popular act de comunicare umană, surprinde prin ambiguitate, prezentând riscul de a fi interpretat greşit. Atunci când ne aflăm în faţa unei persoane cu care nu putem comunica prin limbaj, ne putem salva în primul rând prin zâmbet, iar dacă replica pe care o primim include la rândul ei un zâmbet, suntem fericiţi.” (Solomon Marcus, Paradigme universale II. Pornind de la un zâmbet, ed. Paralela 45, 2006)

„Zâmbetul poate deveni o rutină, dar această rutină este de multe ori necesară, avem nevoie de ea, fapt de care ne convingem de îndată ce zâmbetul devine absent.” (Solomon Marcus, Paradigme universale II. Pornind de la un zâmbet, ed. Paralela 45, 2006)

„Priviţi la oamenii de stat care, încărcaţi de mari şi grave răspunderi sociale, se întâlnesc pentru tratative! Zâmbetul lor rezumă speranţele noastre.” (Solomon Marcus, Paradigme universale II. Pornind de la un zâmbet, ed. Paralela 45, 2006)

„Zâmbeşte, căci nici nu ştii cine ar putea să se îndrăgostească de zâmbetul tău!” (anonim)

„Zâmbeşte, mâine ar putea fi şi mai rău!” (Murphy)

La final, un sfat şi de la mine: Zâmbiţi, nu pentru a-i cuceri pe ceilalţi, ci pe voi înşivă!


©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Cauzele stresului

La originea stresului se află cauze externe si interne. Agenţii stresori pot proveni atât din împrejurări exterioare (locul de muncă, familie, şcoală, mediu), cât şi dinăuntrul nostru (temperamentul sau nivelul autocontrolului, modalitatea de soluţionare a problemelor şi/sau de luare a deciziilor).

Stresul poate apărea ca urmare a următoarelor situaţii:

1. Experienţe traumatizante (războaie, accidente, violuri, cutremure, uragane, inundaţii etc)
2. Evenimente stresante (experienţele negative cum ar fi moartea unei persone apropiate, problemele sexuale, necazurile zilnice, zgomotul, lipsa spaţiului vital şi/sau a spaţiului personal, dar si experienţele favorabile, ca de exemplu promovarea pe un post mai bun şi mai bine plătit)
3. Conflictele intrapersonale (conflicte de tipul evitare-evitare, atracţie-atracţie, atracţie-evitare, dublă atracţie-evitare)
4. Graba (multe persoane devin stresate atunci când trebuie să lucreze în urgenţă sau cu termene limită)
5. Nesiguranţa
6. Lipsa de control asupra evenimentelor (inhibiţia acţiunii)
7. Competiţia exacerbată
8. Ambiţia după putere
9. Dorinţa de aduna cât mai multe bunuri materiale
10. Culpabilizarea (părinţii care se simt vinovaţi pentru handicapul copilului lor; copiii care se simt vinovaţi pentru divorţul părinţilor, supravieţuitorii unor tragedii sau accidente care se simt vinovaţi de moartea celorlalţi, soţul care se simte vinovat pentru că îşi înşeală soţia etc)
11. Perfecţionismul (pentru multe persoane greşelile sunt o sursă de regret şi stres, spre deosebire de altele care văd în fiecare greşeală o ocazie de a progresa)

Cercetările efectuate timp de 8 ani de zile de cardiologii Meyer Friedman şi Ray Rosenman au dus la identificarea a două tipuri de personalităţi: personalităţile de tip A cu un nivel ridicat de stres şi risc înalt de infarct miocardic şi personalităţile de tip B cu un nivel de stres mai redus şi cu risc mai scăzut de infarct miocardic.

Personalităţile de tip A sunt caracterizate în principal prin: nerăbdare, expresie tensionată a feţei, nemulţumire faţă de postul actual şi dorinţa de a avansa, competiţie la lucru, jocuri şi sporturi, certuri frecvente, vorbire rapidă şi cu tonul ridicat, grăbirea sau întreruperea interlocutorului.

Personalităţile de tip B sunt mai calme, zâmbesc mai mult, evită situaţiile de competiţie, se ceartă foarte rar, sunt mulţumite de situaţia lor, folosesc un ton scăzut şi uniform, îşi ascultă interlocutorul cu atenţie şi aşteaptă pentru a răspunde.

Pentru a ieşi din situaţiile de stres şi a ne situa pe o poziţie de echilibru, fără a renunţa la ocaziile de progres sau îmbunătăţire a calităţii vieţii noastre, este important să ne întrebăm dacă:

1. Se merită să pierdem pacea personală şi familială pentru a dobândi mai multe bunuri materiale sau pentru a demonstra celorlalţi că ne-am realizat cu succes din punct de vedere social şi profesional?
2. Putem repara situaţia sau le putem fi mai de ajutor celorlalţi dacă dăm vina pe noi pentru ceea ce s-a întâmplat sau felul cum trăiesc ceilalţi?
3. Este chiar atât de important să fiu cel mai bun, să câştig de fiecare dată sau să fiu primul în toate?
4. Ce anume mă nelinişteşte când am de finalizat un proiect până la o anumită dată limită? Ce mi s-ar putea întâmpla dacă nu-l voi termina la timp? Cum aş putea obţine o prelungire a termenului şi, dacă acest lucru nu este posibil, cum altfel aş putea face pentru a-l finaliza la timp? La cine aş putea apela ca să mă ajute?
5. Ce mi s-ar putea întâmpla dacă aş face această alegere? Dar dacă aş îndrăzni să întreb pentru a verifica dacă temerile şi îndoielile mele sunt justificate în situaţia actuală?

Clement Stone scrie că „între oameni nu există mari diferenţe, dar tocmai aceste mici diferenţe îi fac atât de diferiţi. Micile diferenţe constau în comportament. Marile diferenţe constau în felul de a fi, pozitiv sau negativ.” Când schimbarea mediului nu este posibilă, schimbarea atitudinii personale faţă de agenţii stresori şi evenimentele stresante reprezintă aşadar soluţia cea mai la îndemână pentru reducerea nivelului de stres, deoarece stresul este reacţia noastră internă la acţiunea factorilor stresori externi sau faţă de sentimentele noastre de nelinişte şi neputinţă.

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Eu sau ...comunicarea cu rest

Am citit despre „comunicarea cu rest” (vezi prof. univ. dr. Laurentiu Soitu, Restul comunicarii(lor) sunt eu, ed. Ars Longa, Iasi, 2006) si am inceput sa ma intreb si eu asemenea autorului ce am retinut de la parintii mei, profesorii mei, prietenii mei, de la cei care m-au iubit sau nu m-au iubit, de la toti pe care i-am intalnit pana acum pe drumul vietii, cu sau fara voia mea. M-am asezat in fata monitorului pentru a tasta cateva idei dictate de calculatorul meu interior. Cine sunt eu acum cand, proiectandu-mi gandurile pe ecran, caut in interior raspunsuri la intrebari nerostite? Ce simt acum cand degetele-mi alearga pe claviatura in speranta ca vor dezvalui mai repede franturi de ganduri care asteapta sa se inchege intr-un dialog interior ce-si va face auzit ecoul in inimile si gandurile cititorului? Ce efect are asupra mea acest ecou care, asemenea unei voci inregistrate pe banda magnetica, imi suna ciudat si ma face sa ma indoiesc pentru o clipa ca ar fi vocea mea? Ce importanta are pentru mine si cei din jurul meu felul in care ma percep eu pe mine insami? Dar felul in care sunt perceputa de ceilalti? Cat de importanta este pentru mine parerea celorlati? De ce tin eu ca ceilalti sa ma placa si sa aiba o parere buna despre mine? Cum ma afecteaza felul in care eu gandesc despre mine si ceilalti? De ce vreau sa am relatii bune cu ceilalti? Cum pot intretine relatii deschise, creative si armonioase cu ceilalti? Cum sa raspund provocarilor celorlalti? Ce simt cand pierd o relatie? Cum pot restabili si intretine o relatie? Cum pot transforma un conflict intr-o sansa de progres?

Daca restul comunicarii(lor) sunt eu, toate aceste intrebari ma ajuta sa ma descopar pe mine insami, sa-mi conturez si intaresc imaginea personala, sa-mi cunosc mai bine nevoile si ma orienteaza in gasirea unor raspunsuri la nevoile mele. Daca ma cunosc si ma inteleg mai bine pe mine, am mai multe sanse de a-i cunoaste si intelege mai bine pe ceilalti.

Ma simt binecuvantata si iubita de Dumnezeu pentru ca mi-a scos in cale oameni de la care am avut ce invata si de la fiecare din ei am retinut cate ceva pentru a-mi construi personalitatea si inalta spiritul. Cand intalnesc oameni care la fel ca si mine cauta sa se cunoasca mai bine si sa se dezvolte personal, traiesc o mare bucurie sufleteasca. Imi face placere sa impartasesc cu ei ganduri si emotii, gesturi si taceri. Le multumesc pentru ca m-au invatat sa caut in mine raspunsurile la intrebari, ca m-au lasat sa ma oglindesc in ei pentru a ma cunoaste mai bine, ca mi-au valorizat privirea si stiinta, ca au crezut in potentialul meu creativ si m-au incurajat si sustinut in momentele mele de indoiala, ca m-au ajutat sa vad mai limpede in gandurile si sentimentele mele, ca am devenit ceea ce sunt si indraznesc sa cred ca voi deveni mai mult.

Cu dragoste si recunostinta pentru toti care au impartasit cu mine restul comunicarii(lor) lor intr-un dialog autentic! Cu infinita pretuire pentru „intalnirile” noastre, minunea ca sunteti si fericirea ca sunt!


©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Promotii editura Trei

Promotii editura Publica

Recomandare SMILE 21 +

Recomandare SMILE 21 +
Ghid turistic online

Cărţi utile pentru dezvoltarea personală

Autocunoaştere /Autoeducare / Inteligenţă emoţională şi socială/Comunicare

- Albrecht, K. (2007), Inteligenţa socială, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Bennett-Goleman, Tara (2002), Alchimia emoţională, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Carnegie, Dale (1999), Secretele succesului, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Collet, P. (2005), Cartea gesturilor, ed. Trei, Bucureşti
- Cooper, R.K (2006), Resursele nebănuite, ed. Amaltea, Bucureşti
- Csikszentmihalyi, M. (2007), Starea de flux, Curtea Veche, Bucureşti
- Deep, S. & Sussman, Lyle (1996), Să acţionăm inteligent, ed. Polimark, Bucureşti
- Filliozat, Isabelle (1997), L’intelligence du coeur, ed. Marabout, Franţa
- Goleman, D. (2001 a), Inteligenţa emoţională, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Goleman, D. (2005 b), Emoţiile distructive, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Goleman-Bennett, Tara (2002), Alchimia emotionala, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Horn, S (2005), Arta conversaţiei Tongue Fu!, ed. Amaltea, Bucureşti
- Jeffers, Susan (2001), Oser briser la glace, ed. Marabout, Franţa
- King, L (2004), Secretele comunicării,ed. Amaltea, Bucureşti
- Maltz, M. (1999 a), Psiho Cibernetica, Imaginea de sine – Cheia spre o viaţă mai bună, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Maltz, M. (2002 b), Magia imaginii personale, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Peseschkian, N. (2005), Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie, ed. Trei, Bucureşti
- Prutianu, Ş. (2005), Antrenamentul abilităţilor de comunicare, ed. Polirom, Iaşi
- Robbins, A. (2001), Putere nemărginită, ed. Amaltea, Bucureşti
- Salomé, J. (1997, 2004 a), Pour ne plus vivre sur la planète TAIRE (une méthode pour mieux communiquer), ed. Albin Michel
- Salomé, J. (2002 b), Dacă m-aş asculta, m-aş înţelege, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Salomé, J. (2002 c), Curajul de a fi tu însuţi, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Salomé, J. (2006 d), Trăind cu tine însuţi, ed. Ascendent, Bucureşti
- Schwartz, David J. (1998), Puterea magică a gândului, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Souza, B. (2007), Născut pentru a reuşi, ed. Amaltea, Bucureşti
- Scott, P. M. (2001), Drumul către tine însuţi, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Şoitu, L. (2001 a), Pedagogia comunicării, ed. Institutul European, Iaşi
- Şoitu, L. (2006), Restul comunicării(lor) sunt eu, ed. Ars Longa, Iaşi
- Tolle, E. (2004), Puterea prezentului, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Ziglar, Z. (2000 a ), Dincolo de vârf, Curtea Veche, Bucureşti - Ziglar, Z. (2002 b), Motive pentru a zâmbi, Curtea Veche, Bucureşti

Învăţare rapidă /Creativitate

- De Bono, E. (2003), Gândirea laterală, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Ostrander, Nancy, Ostrander, Sheila, Schroeder, Lynn (2002), Tehnica învăţării rapide, ed. Amaltea, Bucureşti
- Ponagoreţ, Oana, Armeanu, C.M. (2005), Tehnici de superînvăţare, ed. Tipoalex, Alexandria
- Roco, Mihaela (2001), Creativitate şi inteligenţă emoţională, ed. Polirom, Iaşi
- Stoica Constantin, Ana (2004), Creativitatea, ed. Institutul European, Iaşi
- Stoica Constantin, Ana & Caluschi, Mariana (2005), Evaluarea creativităţii, ed. Performantica, Iaşi
- Wenger, W. & Poe, R., (2002), Factorul Einstein, ed. Amaltea, Bucureşti

Negociere /Managementul conflictului

- Cornelius, Helena & Faire, Shoshana (1996), Ştiinţa rezolvării conflictelor, ed. Ştiinţă & Tehnică, Bucureşti
- Fisher, R., Patton, B., Ury, W. (1995), Succesul în negocieri, ed. Dacia, Cluj-Napoca
- Fleming, P. (2004), Învaţă arta de a negocia într-o săptămână, Grupul Editorial Cosmos Viking Pinguin, Bucureşti
- Lewicki, R J & Hiam, A (2008), Arta negocierii in afaceri (ghidul pentru incheierea unei afaceri si rezolvarea conflictelor), ed. Publica, Bucuresti
- Shapiro, Lisa (1998), Conflictele şi comunicarea, ed. Arc (carte tradusă în limba românăcu sprijinul Fundaţiei Soroş)
- Souni, H. (1998), Manipularea în negocieri, ed. Antet, Bucureşti
- Stoica Constantin, Ana (2004 a), Conflictul interpersonal, ed. Polirom, Iaşi
- Ury, W. (1994), Dincolo de refuz, Editura de Vest, Timişoara

Leadership /Management/ Teambuilding

- Blanchard, K. & Johnson, S. (2001), Manager la minut, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Blanchard, K. & O’Connor, M. (2003), Managementul şi valorile, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Bossidy, L. & Charan R. (2006), Finalizarea, ed. Amaltea, Bucureşti
- Canfield, J., Hensen, M:V., Hewitt, L. (2004), Puterea concentrării, ed. Amaltea, Bucureşti
- Carnegie, D. (2002), Liderul poţi fi tu, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Collins, J. (2006), Excelenţa în afaceri, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Covey, St. R. (2000), Managementul timpului sau cum să ne stabilim priorităţile, ed. Allfa
- Covey, St. R., Eficienţa în 7 trepte, ed. All
- Derlogea, Ş (2006), Teambuilding. 50 de jocuri şi rolul lor în consolidarea echipei, ed. Amaltea, Bucureşti
- Dornan, J.M (1999), Secretele succesului, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Maxwell, J.C (2006 a), Dezvoltă liderul din tine, ed. Amaltea, Bucureşti
- Maxwell, J.C (2002 b), Dezvoltă liderii din jurul tău, ed. Amaltea, Bucureşti
- Maxwell, J.C (2002 c), Cele 21 de calităţi ale liderului, ed. Amaltea, Bucureşti
- Maxwell, J.C (2002 d), Atitudinea învingătorului, ed. Amaltea, Bucureşti
- Maxwell, J.C (2004 e), Eşecurile pot conduce la succes, ed. Amaltea, Bucureşti
- Maxwell, J.C (2006 f), Harta succesului, ed. Amaltea, Bucureşti
- Maxwell, J.C. (?), Totul despre lideri, atitudine, echipa, relaţii, ed. Amaltea, Bucureşti
- Morgenstern, Julie (2005 a), Tehnica organizării lucrurilor, Amaltea, Bucureşti
- Morgenstern, Julie (2005 b), Tehnica organizării timpului, Amaltea, Bucureşti
- Gerber, M. (2003 a), Mitul intreprinzătorului, ed. Amaltea, Bucureşti
- Gerber, M. (2004 b), Mitul managerului, ed. Amaltea, Bucureşti

Vânzări /Marketing /Educaţie financiară

- Carlson, R. (1999), Nu-ţi face griji, fă bani, ed. Vremea, Bucureşti
- Charvet, Shelle Rose (2006), Cuvinte care schimbă minţi, ed. Amaltea, Bucureşti
- Duran, J.J (2006), Fă-ţi o firmă, vinde-o şi îmbogăţeşte-te, ed. Amaltea, Bucureşti
- Gates, B. (2002), @faceri cu viteza gândului, ed. Amaltea, Bucureşti
- Hill, N (1998), De la idee la bani, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Kiyosaki, R.T (?), Cadranul banilor, ed. Amaltea, Bucureşti
- Kiyosaki, R.T & Lechter, Sharon L. (2002), Afaceri interactive, ed. Amaltea, Bucureşti
- Klontz, B., Kahler, R, Klontz, R. (2007), Ce relaţie ai cu banii?, ed. Amaltea, Bucureşti
- Tracy, B. (?), Cele 100 de legi supreme ale succesului în afaceri, ed. Amaltea, Bucureşti
- Ziglar, Z. (2002), Arta vânzării, ed. Amaltea, Bucureşti

Cărţi de Analiza tranzacţională (AT)

- Berne, E. (2003 a), Jocuri pentru adulţi. Psihologia relaţiilor umane, ed. Amaltea, Bucureşti
- Berne, E. (2006 b), Ce spui după Bună ziua?, ed. Trei, Bucureşti
- Catry, Claudine, Derouet, Gilda, Muller, Jean-Louis (2007, ediţia a V a), De l’analyse transactionnelle à l’action transactionnelle, ESF éditeur
- Lassus, R. (2000), Analiza tranzacţională, ed. Teora, Bucureşti

Cărţi de Gestalt -terapie

- Moreau, A. (1999 a), Putere, autonomie, vindecare, ed. Astrobios, Bucureşti
- Moreau, A. (2005 b), Viaţa mea aici şi acum. Gestalt-terapia, drumul vieţii, ed. Trei, Bucureşti
- Moreau, A. (2005 c), Aici şi acum. Ghidul psihoterapeutului (vol. 1+2), ed. Astrobios, Bucureşti
- Moreau, A. (2006 d), Ca să trăieşti mai bine în prezent, împacă-te cu trecutul, ed. Trei, Bucureşti
- Moreau, A. (2007 e), Psihoterapie. Metode şi tehnici, ed. Trei, Bucureşti

Cărţi de NLP (Programare neurolingvistică)/ Coaching

- Bandler, R. (1990), Un cerveau pour changer, InterEditions, Paris
- Bandler, R. & La Valle, J. (2000), NLP. Învaţă să convingi, ed. Amaltea, Bucureşti
- O'Conneor, J. & Lages, A. (2006), Coaching cu NLP, ed. Curtea Veche, Bucureşti
- Szekely, Andy (2000), NLP, Calea succesului, ed. Amaltea, Bucureşti
- Whitmore, J (2008), Coaching pentru performanta (formare profesionala, performanta si scop), ed. Publica, Bucuresti