Cauzele stresului

La originea stresului se află cauze externe si interne. Agenţii stresori pot proveni atât din împrejurări exterioare (locul de muncă, familie, şcoală, mediu), cât şi dinăuntrul nostru (temperamentul sau nivelul autocontrolului, modalitatea de soluţionare a problemelor şi/sau de luare a deciziilor).

Stresul poate apărea ca urmare a următoarelor situaţii:

1. Experienţe traumatizante (războaie, accidente, violuri, cutremure, uragane, inundaţii etc)
2. Evenimente stresante (experienţele negative cum ar fi moartea unei persone apropiate, problemele sexuale, necazurile zilnice, zgomotul, lipsa spaţiului vital şi/sau a spaţiului personal, dar si experienţele favorabile, ca de exemplu promovarea pe un post mai bun şi mai bine plătit)
3. Conflictele intrapersonale (conflicte de tipul evitare-evitare, atracţie-atracţie, atracţie-evitare, dublă atracţie-evitare)
4. Graba (multe persoane devin stresate atunci când trebuie să lucreze în urgenţă sau cu termene limită)
5. Nesiguranţa
6. Lipsa de control asupra evenimentelor (inhibiţia acţiunii)
7. Competiţia exacerbată
8. Ambiţia după putere
9. Dorinţa de aduna cât mai multe bunuri materiale
10. Culpabilizarea (părinţii care se simt vinovaţi pentru handicapul copilului lor; copiii care se simt vinovaţi pentru divorţul părinţilor, supravieţuitorii unor tragedii sau accidente care se simt vinovaţi de moartea celorlalţi, soţul care se simte vinovat pentru că îşi înşeală soţia etc)
11. Perfecţionismul (pentru multe persoane greşelile sunt o sursă de regret şi stres, spre deosebire de altele care văd în fiecare greşeală o ocazie de a progresa)

Cercetările efectuate timp de 8 ani de zile de cardiologii Meyer Friedman şi Ray Rosenman au dus la identificarea a două tipuri de personalităţi: personalităţile de tip A cu un nivel ridicat de stres şi risc înalt de infarct miocardic şi personalităţile de tip B cu un nivel de stres mai redus şi cu risc mai scăzut de infarct miocardic.

Personalităţile de tip A sunt caracterizate în principal prin: nerăbdare, expresie tensionată a feţei, nemulţumire faţă de postul actual şi dorinţa de a avansa, competiţie la lucru, jocuri şi sporturi, certuri frecvente, vorbire rapidă şi cu tonul ridicat, grăbirea sau întreruperea interlocutorului.

Personalităţile de tip B sunt mai calme, zâmbesc mai mult, evită situaţiile de competiţie, se ceartă foarte rar, sunt mulţumite de situaţia lor, folosesc un ton scăzut şi uniform, îşi ascultă interlocutorul cu atenţie şi aşteaptă pentru a răspunde.

Pentru a ieşi din situaţiile de stres şi a ne situa pe o poziţie de echilibru, fără a renunţa la ocaziile de progres sau îmbunătăţire a calităţii vieţii noastre, este important să ne întrebăm dacă:

1. Se merită să pierdem pacea personală şi familială pentru a dobândi mai multe bunuri materiale sau pentru a demonstra celorlalţi că ne-am realizat cu succes din punct de vedere social şi profesional?
2. Putem repara situaţia sau le putem fi mai de ajutor celorlalţi dacă dăm vina pe noi pentru ceea ce s-a întâmplat sau felul cum trăiesc ceilalţi?
3. Este chiar atât de important să fiu cel mai bun, să câştig de fiecare dată sau să fiu primul în toate?
4. Ce anume mă nelinişteşte când am de finalizat un proiect până la o anumită dată limită? Ce mi s-ar putea întâmpla dacă nu-l voi termina la timp? Cum aş putea obţine o prelungire a termenului şi, dacă acest lucru nu este posibil, cum altfel aş putea face pentru a-l finaliza la timp? La cine aş putea apela ca să mă ajute?
5. Ce mi s-ar putea întâmpla dacă aş face această alegere? Dar dacă aş îndrăzni să întreb pentru a verifica dacă temerile şi îndoielile mele sunt justificate în situaţia actuală?

Clement Stone scrie că „între oameni nu există mari diferenţe, dar tocmai aceste mici diferenţe îi fac atât de diferiţi. Micile diferenţe constau în comportament. Marile diferenţe constau în felul de a fi, pozitiv sau negativ.” Când schimbarea mediului nu este posibilă, schimbarea atitudinii personale faţă de agenţii stresori şi evenimentele stresante reprezintă aşadar soluţia cea mai la îndemână pentru reducerea nivelului de stres, deoarece stresul este reacţia noastră internă la acţiunea factorilor stresori externi sau faţă de sentimentele noastre de nelinişte şi neputinţă.

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu